Asemanarea dintre o cutie de vioara si un sicriu, Tennessee Williams, Art

Descriere

Diferite ca voce, ritm și intensitate, cele nouă povestiri semnate Tennessee Williams și cuprinse în acest volum sunt un deliciu literar ce merită savurat pe îndelete. Proza scurtă a lui Tennessee Williams este o revelație pentru cititorul familiarizat doar cu opera sa dramaturgică, pentru care a fost și este în mod special elogiat. Povestirile cuprinse în acest volum demonstrează mâna remarcabilă de prozator a scriitorului american și totodata sunt o oglindă a tumultului emoțional care le-a dat naștere. Personajele lui Tennessee se lasă pradă dorințelor carnale, pulsiunilor, într-un melanj de emoții și senzualitate, dar scriitorul reușește întotdeauna, printr-o grăitoare empatie, să pătrundă în inconștientul lor pentru a dezvălui mecanismele care le pun în mișcare comportamentele. Povestiri precum Asemănarea dintre o cutie de vioară și un sicriu, Un braț sau Doi într-o partidă surprind prin delicatețea stilului și a abordării sexualității, în timp ce Un 10 august fericit sau Împlinită sunt o mostră veritabilă de umor. "Povestirile acestea oglindesc într-un mod sclipitor și expresionist viața afectivă și plină de fantezie a lui Tennessee Williams. Ele sunt, pe rând, tulburătoare, emoționante și amuzante; și dau amploare viziunii tragice a lui Williams asupra vieții." The New York Times "Povestirile lui Tennessee Williams au o puritate a limbajului și o profunzime emoțională ieșită din comun, adesea necruțătoare, dinaintea cărora, noi, ca simpli cititori, ne plecăm cu deferență." The Washington Post Citește un scurt fragment: „După un timp, maseurul negru s-a întors. Molfăind cuvintele poruncitor, l-a condus pe Burns, care tremura, înapoi în cabina unde îşi lăsase hainele. În absenţa lui Burns, în încăpere fusese adusă o masă albă cu rotile. — Întinde-te aici, i-a zis negrul. Burns s-a supus. Maseurul negru a turnat alcool pe trupul lui Burns, mai întâi pe piept, apoi pe burtă şi pe coapse. Lichidul l-a învăluit cu totul, înţepându-l ca nişte insecte. A suspinat uşor şi şi-aîncrucişat picioarele peste beteşugul nestăpânit al vintrelor sale. Apoi, fără niciun avertisment, negrul şi-a ridicat palma neagră şi a coborât-o cu un pocnet teribil în mijlocul burţii moi a lui Burns. Aerul a ţâşnit din gura omuleţului cu un icnet, iar pentru două, trei secunde n-a mai fost în stare să inspire. Imediat ce primul şoc a trecut, l-a invadat o stare de plăcere. Îl traversa ca un lichid de la un cap la altul şi în scobitura furnicătoare a vintrelor. Nu îndrăznea să se uite, dar ştia ce fără doar şi poate vedea negrul.”