Elefantul din creier. Motivatiile noastre ascunse din viata de zi cu zi, Kevin Simler, Robin Hanson, Trei

În timp ce declarăm numeroase motivații nobile pentru comportamentul nostru – altruism, loialitate, compasiune – alte motivații mai puțin nobile se ascund, de obicei, în fundal — și ne este greu să le examinăm direct, pentru că nu ne place să vorbim și nici măcar să ne gândim la cât suntem de egoiști. Cu cât știm mai puțin despre toate motivațiile care ne determină comportamentul, cu atât mai bine! Ne putem autoamăgi și, în acest fel, putem fi convingători în a-i amăgi și pe ceilalți. În această carte sunt prezentate unele dintre motivațiile ascunse pe care le avem, atât în viața personală, cât și în unele dintre cele mai mari instituții sociale – arta, școala, medicina, politica și religia – construite astfel încât să servească și agendelor noastre ascunse, nu numai obiectivelor declarate oficial. După confruntarea cu acest elefant din creier, nu vom mai vedea lumea, și nici pe noi înșine, la fel. Kevin Simler este scriitor și inginer, a lucrat timp de 10 ani ca programator și continuă să ofere consultață legată de tehnologie, leadership și recrutare de personal. Robin Handon este profesor de economie la George Mason University și cercetător la Future of Humanity Institute din cadrul Universității Oxford. Există fațete întunecate, necercetate ale vieții publice: instituții sociale venerate în care aproape toți participanții se autoamăgesc în mod strategic, piețe în care cumpărătorii și vânzătorii deopotrivă pretind că tranzacționează un lucru în timp ce, pe ascuns, tranzacționează altceva. Scena artistică, de pildă, nu este doar despre „aprecierea frumuseții"; ea funcționează ca scuză pentru afilierea cu oameni impresionanți și ca etalare sexuală (o modalitate de a te învârti în cercuri sociale și de a face sex). Autorii Dacă multe dintre motivațiile noastre sunt egoiste, nu înseamnă că suntem de neiubit; de fapt, pentru multe sensibilități, slăbiciunile unei ființe o fac și mai dragă. Faptul că ne autoamăgim — și că am construit structuri instituționale elaborate pentru a veni în întâmpinarea motivațiilor noastre ascunse — ne face mult mai interesanți decât Homo economicus tipic. Și chiar și atunci când motivațiile noastre sunt fundamental egoiste, există totuși o diferență uriașă și semnificativă între infractorii violenți și oamenii al căror „egoism" îi determină să ofere (prea multe) îngrijiri medicale sau să doneze unor organizații caritabile (ineficace). Autorii