Exercitii de apreciere. Intrebari si raspunsuri - Marius Ghidel, Dharana

Lasa-i pe oameni asa gresiti cum se prezinta Dumnezeu prin ei. Ce treaba ai tu de ce Dumnezeu vine asa in fata ta? Vine ca sa-ti destrame incrancenarea. Tu care vrei sa dai lectii, nu esti in pace, ai iesit din divin. Erai inainte, cand nu voiai sa demonstrezi nimic sau sa ceri socoteala. De ce sa ceri socoteala, cine te indeamna sa fii agresiv? Cel care s-a pus mai presus decat Dumnezeu si s-a crezut perfect? Dar sa nu ne miram, pentru ca de cate ori facem ce face lucifer inseamna ca i-am facut loc in noi.

Cand vrei mai mult, mai sus, mai mare, mai bogat tu pierzi energie subtila masiv, din care se fac situatiile favorabile de maine, si nu mai poti sa urci in lumea de dincolo - placerile ti-au consumat energia si nu ai pus nimic la loc, ca nu te-ai infranat si nu ai slujit oamenii. Noi nu suntem interesati sa facem totul pentru noi, ca fara golul care se obtine prin restrangere si daruire, noi nu reusim nimic in viata.

Cand tu dai voie vietii sa fie cum vrea ea, atunci dai voie acestei energii divine sa vina la tine. Doar da voie! Doar lasa-te pe tine total in mana Sa si nu te mai preocupa de nimic. Atunci minunea incepe, doar atunci! Si asa, poate pentru prima data in viata ta, vei vedea frumusetea peste tot si nimeni nu te va mai necaji sau deranja. Pentru ca intotdeauna din fata vine ceea ce esti tu in ascuns. Daca ai o patima, acea patima va veni la tine ca sa-ti arate cum esti tu in adanc. Cui pe cui se scoate.
DUMNEZEU ESTE IN INIMA OMULUI SMERIT SI INFRANT.

„Doamne de unde vine omul acesta?!” Tot ce povestea, tot ce spunea, rasunau ca un adevar puternic in fiecare celula din mine! Radeam si ascultam, ascultam si radeam, timp de mai bine de o luna, parca trecusem printr-o moarte clinica, mi-au trecut prin fata ochilor toate momentele copilariei mele, toate suferintele, toate incercarile, toate deciziile luate si toate impotrivirile catre viata, catre Dumnezeu!
Mi-au rasunat in cap zile intregi: „De la mine au fost si acestea”, si parca toate prindeau sens! Era ca un raspuns sau mai bine zis ca o CONFIRMARE la tot ce traisem, la toata lupta mea si la toata osteneala. „Omul nu-l iubeste pe Dumnezeu, fuge de El, nu il vrea!” si asa este! As mai adauga aici ca ii este frica, ii este teama de iubirea lui Dumnezeu, pentru ca, iubindu-l pe Dumnezeu, intelege ca nu mai are nevoie de nimic, ca lumea aceasta nu conteaza si ar fi un nebun in lume, un nebun in ochii celorlalti! Ca sa il poti iubi pe Dumnezeu trebuie sa vrei sa fii prost, nebun, dus cu capul, iar asta nu o vrea nimeni!
 
Ina din Franta