IRON JOHN - Redobandirea masculinitatii si cele 8 etape ale devenirii, Robert Bly, Herald

Iron John este o carte pentru barbati. Pentru cei care simt ca au parcurs un drum lung si anevoios pana la recunoastere si la a fi bine cu ei insisi ca barbati, pentru cei care simt ca sunt abia la inceputul calatoriei lor de descoperire si afirmare, pentru cei care inca isi pun intrebari despre ce nu e in regula cu ei, cu lumea, cu femeile, cu ceilalti barbati, insa si pentru cei care abia deschid ochii catre vastul univers uman si inteleg ca exista in lume forte potrivnice, dar si complementare. Apoi este o carte pentru femei. Pentru cele care vor sa se apropie de spiritul masculin si sa vada lumea cu alti ochi sau care, privind in oglinda celuilalt sex, vor sa invete despre sine si despre viata. Plin de respect fata de feminitate, fata de propriile ei mistere, Robert Bly se lanseaza in acest efort impresionant de reechilibrare a balantei: femininul, ca si masculinul, are nevoie de o contraparte, care este la fel de profunda, de intensa, de vie, pana la urma. Spiritul masculin, ne invata el, este adanc cat lumea, intunecat, salbatic, neimblanzit, umed, misterios…

In acelasi timp serios, realist si inflacarat, combinand grandoarea mitului cu pragmatismul propriilor noastre lectii din viata si din istorie, Robert Bly a reusit sa inchege un ghid relevant, util, fermecator, profund, pentru barbatii de pretutindeni. Iron John are la baza o poveste veche – Hans cel de Fier –, culeasa tarziu, abia in sec. al XIX-lea, de Fratii Grimm, in care Bly a descoperit expuse cu multa dibacie de catre povestitorii anonimi toate motivele initierii masculine. Cu talentul sau poetic, autorul impleteste mestesugit firele pe care le toarce din povestea lumii, din mituri, basme, legende si din istorie, creand aceasta panza mitopoetica ce traduce pentru noi relatia dintre suflet, minte, corp si natura. Suntem fiinte sociale, avem nevoie sa apartinem inainte de a deveni noi insine.

Prietene, acest corp se ofera sa ne care pe degeaba – asa cum oceanul cara busteni. Astfel ca, in unele zile, striga in el mareata sa energie; sparge bolovanii, ridica micii crabi care plutesc de-a lungul malurilor. Cineva bate la usa. Nu avem timp sa ne imbracam. El vrea ca noi sa mergem cu el la casa intunecata, strabatand strazile suflate de vant si udate de ploaie. Ne vom duce acolo, spune corpul, si il vom gasi pe tatal pe care nu l-am intalnit niciodata, care a ratacit prin viscol in noaptea in care ne-am nascut si care atunci si-a pierdut memoria si a trait tanjind dupa copilul sau, pe care l-a vazut o singura data… pe cand lucra ca cizmar, pastor de vite in Australia, ca bucatar de restaurant, care picta in timpul noptii. Cand aprinzi lampa, il vezi. Sta acolo in spatele usii… sprancenele atat de grele, fruntea atat de luminoasa… singur in tot corpul sau, asteptandu-te.