Libertatea de Exprimare si Limitele Ei Penale, Magdalena Roibu, Ch Beck

Descriere

Libertatea de exprimare este una dintre coodonatele fundamentele societăţilor democratice moderne, argumentul esenţial în acest sens reprezentându-i includerea acesteia în cadrul libertăţilor drepturilor cu valoare constituţională (atât în constituţiile statelor aparţinând sistemului de drept continental, cât, mai ales, în sistemul constituţional american, unde ocupă o poziţie privilegiată). In egală măsură, toate instrumentele internaţionale de protecţie a drepturilor omului reglementează libertatea de exprimare, recunoscând valenţele multiple ale acesteia în contextul unei societăţi în care protejarea drepturilor fundamentale îşi propune a fi un mecanism realmente eficient, dar enunţând, în mod firesc, şi restrângerile autorizate ale acestui drept (art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice; art 13 din Convenţia Americană a Drepturilor Omului; art. 10 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale). Libertatea de exprimare este, în acelaşi timp, oarecum paradoxal, un drept cu potenţial invaziv, care, în absenţa unui control prin mecanisme legislative adecvate, aduce atingere altor drepturi (de exemplu dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, dreptului la respectarea libertăţii de gândire, conştiinţă şi religie, dreptului la nediscriminare). Din această raţiune, legislatorul a prevăzut limitări ale libertăţii de exprimare, inclusiv penale, care ar trebui să garanteze realizarea scopului real al acestui drept parţi-cular, acela de vector al pluralismului, în contextul nevoii de evoluţie socială, culturală şi politică a unei naţiuni.