Micul print, Antoine De Saint - Exupery

Un pilot pierdut în deșert (așa cum însuși Saint-Exupéry fusese după ce se prăbușise cu avionul în Sahara) se trezește dimineața, față în față, cu un băiețel blond. „Te rog“, îi spune acesta, „desenează-mi o oaie“. Iar pilotul își dă seama că, atunci când unele evenimente din viață sunt prea greu de înțeles, tot ce rămâne de făcut e să te lași în seama lor și să le accepți misterele. Și așa începe una dintre cele mai frumoase povești și fabule despre lucrurile importante din viață. Pentru copii, povestea micului prinț venit de pe un asteroid să viziteze Terra, este irezistibilă. Pentru adulți este o extraordinară meditație asupra condiției umane. Micul prinț a apărut întâi în America, în 1943, pe vremea în care autorul se afla în exil, iar de atunci a fost tradus în peste 160 de limbi, devenind un reper colosal al literaturii universale. Antoine de Saint-Exupéry (1900–1944), scriitor și aviator francez. Născut într-o familie catolică și aristocratică, a rămas orfan la numai patru ani. La 21 de ani și-a luat brevetul de pilot și a început să lucreze pentru diverse companii aeriene, zburând în Africa și în America de Sud. Un cititor pasionat (până și la manșa avionului!), s-a dedicat și scrisului, publicând literatură și relatări de călătorie și bucurându-se de succes. După invadarea Franței, în 1940, a ales să lupte de partea Aliaților, executând misiuni deasupra Mării Mediterane. A dispărut într-un zbor de recunoaștere pe 31 iulie 1944, ceea ce a făcut din autorul Micul prinț un erou al Franței. Romane: Vol de nuit (1931), Terre des hommes (1939), Pilote de guerre (1942). „Micul prinț îi va lumina pe copii proiectându-și indirect mănunchiul său de raze. Îi va atinge într-un loc care nu este mintea și va scânteia acolo până când va veni timpul ca ei să înțeleagă.“ P.L. Travers, scriitoare britanică, autoarea seriei de cărți pentru copii Mary Poppins

Aventurile lui Tom Sawyer, Mark Twain

Într-un orasel imaginar de pe Mississippi, St. Petersburg, traieste un baiat, Tom Sawyer. Are un frate, Sid, cuminte si ascultator, si o matusa, Polly, careia i-a scos peri albi. Se întelege imediat de aici ca Tom nu e prea cuminte. De cate ori e pedepsit, face ce face si scapa din încurcatura, ba chiar iese în castig. Într-o noapte sare pe fereastra si merge impreuna cu prietenul lui cel mai bun, Huckleberry Finn, în cimitir, ca sa încerce un leac pentru negi. Ascunsi printre morminte, sunt martorii unei crime, pe care faptasul, ingrozitorul Joe Indianul, o pune pe seama unui nevinovat. Din acest punct, cititorul va descoperi că nazbatiosul Tom este un baiat de isprava si ca, infruntand mai multe pericole, va lupta sa se faca dreptate. O carte care se citeste cu inima, ca si cum nu ar avea pereche printre cartile despre copilarie. Si nici nu are. „Aventurile lui Tom Sawyer l-au plasat pe Mark Twain înca o data in fruntea listei de autori de bestsellere. Probabil niciodata nu a mai aparut in Statele Unite o carte care sa fi fost încontinuu atat de populara.“ Lewis Leary, istoric literar si profesor american de literatura. Mark Twain (1835–1910), scriitor, eseist și umorist american. Nascut în statul Missouri, Samuel Langhorne Clemens, a parasit scoala la 12 ani, fiind nevoit sa isi castige existenta dupa moartea tatalui sau. A dus o viata aventuroasa si a calatorit peste tot în Statele Unite ale Americii, fiind tipograf, cautator de aur, pilot de vapoare pe Mississippi, corespondent de presa în timpul razboiului civil american, cand si-a luat și pseudonimul literar sub care a devenit celebru ca scriitor: Mark Twain. Romane importante: Print si cersetor (1881), Aventurile lui Huckleberry Finn (1884), Un yankeu la curtea regelui Arthur (1889).

Print si cersetor, Mark Twain

Prinț și cerșetor este povestea, firește, imaginară, a unui copil bogat, Edward, de stirpe regală, din Anglia secolului al XVI-lea, care îl întâlnește pe Tom Canty, un cerșetor zdrențăros. Cei doi băieți, de aceeași vârstă, care seamănă ca două picături de apă, fac schimb de haine și de… identități. Tom ajunge la palat, unde se dă drept prinț și unde cunoaște bogăția și răsfățul care i se acordă unui moștenitor al tronului. Edward ajunge pe străzile Londrei, unde are de-a face cu cerșetori murdari și cu hoți fără suflet și unde își cunoaște mai bine supușii. De aici povestea devine un adevărat thriller! O lectură extraordinar de amuzantă, Prinț și cerșetor mustește de umor și de ironie. Pe copii îi încântă cu o poveste aventuroasă, iar pe adulți îi mai trage o dată de mânecă, astfel încât să nu uite că aparențele sunt înșelătoare.

Mark Twain (1835–1910), scriitor, eseist și umorist american. Născut în statul Missouri, Samuel Langhorne Clemens, a părăsit școala la 12 ani, fiind nevoit să își câștige existența după moartea tatălui său. A dus o viață aventuroasă și a călătorit peste tot în Statele Unite ale Americii, fiind tipograf, căutător de aur, pilot de vapoare pe Mississippi, corespondent de presă în timpul războiului civil american, când și-a luat și pseudonimul literar sub care a devenit celebru ca scriitor: Mark Twain. Romane importante: Aventurile lui Tom Sawyer (1876), Aventurile lui Huckleberry Finn (1884), Un yankeu la curtea regelui Arthur (1889).

„Twain a fost atins de geniu îndeajuns de mult pentru a construi o moralitate proprie în cărțile sale, folosindu-se de umor și de inteligență și, în cazul romanului Prinț și cerșetor, de o intrigă minunată.“

E.L. Doctorow, scriitor american, maestru al ficțiunii istorice

Piciul, Alphonse Daudet

Piciul este povestea copilăriei și a tinereții lui Daniel Eyssette, un nume sub care se ascunde însuși Alphonse Daudet. Daniel este un copil sensibil, născut într-o familie bogată din sudul Franței, care însă ajunge la ruină din cauza falimentului. La liceu, profesorii nu-și amintesc niciodată numele lui Daniel și de aceea îi spun „Piciul“. Trebuind să-și câștige existența, din elev devine pedagog într-un colegiu. Timid, neînsemnat și sărac, are de înfruntat disprețul și batjocura atât din partea elevilor, insolenți și bogați, cât și din partea profesorilor, lipsiți de inimă și de moralitate. Plăpândul și melancolicul Daniel visează însă să devină scriitor, așa că în curând pleacă la Paris. Nici aici nu scapă de nedreptăți, de tentațiile sordide ale orașului, de capcanele unor iubiri nesăbuite și de accesele de narcisism. Piciul este un roman al formării care nu se va demoda niciodată, nici pentru tineri, nici pentru adulți. Alphonse Daudet (1840–1897), prozator și dramaturg francez. În 1855, tânărul Alphonse a renunțat la bacalaureat și a devenit pedagog într-un colegiu, experiență dureroasă care va fi descrisă în romanul Piciul (Le Petite Chose). Ajuns peste doi ani la Paris, a făcut publicistică și a intrat în viața literară. Deși considerat un scriitor naturalist, în opera sa Daudet combină descrierea realistă a vieții cotidiene cu fantezia. Romane: Piciul (1868), Tartarin din Tarascon (1872), Sapho (1881). Povestiri și nuvele: Lettres de mon moulin (1869), Contes du lundi (1873). „Dacă acest roman centenar mai face și astăzi o bună figură, este fără îndoială pentru că spune adevărul, dar îl spune nu cu resentimente și cu amărăciune, ci mai degrabă cu o imensă tandrețe arătată oamenilor.“ Jean Louis Curtis, scriitor francez, laureat al Premiului Goncourt

Din lumea celor care nu cuvanta

Din lumea celor care nu cuvântă este considerată de criticii și de istoricii literari români o serie de mici poeme în proză dedicate vietăților de lângă oameni, pe care aceștia aproape niciodată nu se obosesc să le ia în seamă. Poate doar copiii, mânați de curiozitate și însuflețiți de candoare, le atribuie păsărilor, insectelor, animalelor din gospodărie ori din sălbăticie, suflet, sentimente, morală și spirit de sacrificiu, judecată și destin. Poveștile despre cei care nu cuvântă, niște adevărate miniaturi literare, sunt mici reflecții lirice și înduioșătoare despre luptă, despre înfrângere, despre victorie, despre moarte. Datorită acestei cărți, Emil Gârleanu are trebui să stea cu cinste alături de Axel Munthe, alt scriitor care a iubit foarte mult animalele. Emil Gârleanu (1878–1914), scriitor și gazetar român. Crescut de o mătușă, după ce părinții săi s-au despărțit, a fost un copil sensibil, pierdut adeseori în stări de reverie. După o scurtă carieră de ofițer, marcată de o mutare disciplinară la Bârlad, fiindcă încălcase regulamentele care le interziceau militarilor activitatea publicistică, a plecat la București, unde s-a dedicat cu totul literaturii. A fost adeptul curentului sămănătorist și s-a numărat printre fondatorii Societății Scriitorilor Români. A fost regizor și scenarist de film. Opera: Bătrânii (1905), Din lumea celor care nu cuvântă (1910), Nucul lui Odobac (1910). „A rămas din opera sa un volum care continuă să încânte. E, desigur, Din lumea celor care nu cuvântă, alcătuit, după modelul lui Jules Renard din Histoires naturelles, din mici portrete monografice ale unor vieți (gândăcelul, gâza, cărăbușul, furnica, gaița, motanul, scatiul, calul etc.). Duioșia prozatorului se manifesta de astă dată benefic, cartea citindu-se și azi (nu numai de către cei mici) cu delicii.“ Zigu Ornea, istoric literar român

Corigent la limba romana, Ion Minulescu

Corigent la limba română este un roman în multe privințe autobiografic, primit cu multă simpatie de public în 1929. Povestea e scrisă cu nume schimbate, însă pe Ion Minulescu nu veridicitatea l-a preocupat, ci felul în care, prin imaginație, își cucerește cititorii. Aceștia sunt captivați de povestea lui Bucu, un licean de provincie care își face educația sentimentală, iar astfel își pierde inocența, rivalizând cu profesorul de limba română, care se răzbună lăsându-l corigent. De aici încolo, aventurile sentimentale și erotice, răsturnările de situație și deznodămintele parțiale, adeseori tragice, curg ca într-un roman de moravuri, care însă nu se desparte niciodată de tonul ludic al poeziei lui Ion Minulescu. Un roman al formării unic în felul său: educativ și frivol, vesel și tragic. Totdeauna atrăgător. Ion Minulescu (1881–1944), poet și prozator, reprezentant al curentului simbolist românesc. Bacalaureatul l-a obținut la București, la un pension particular, întocmai ca eroul romanului său din 1929, Corigent la limba română. A debutat cu versuri, iar după Primul Război Mondial a publicat mai multe volume de versuri, proză și teatru. Poezie: Romanțe pentru mai târziu (1908), Strofe pentru toată lumea (1930). Proză: Măști de bronz și lampioane de porțelan (1920), Roșu, galben și albastru (1924). „Într-o structură realistă evidentă, Corigent la limba română este, prin sensurile lui, tot un roman simbolist, ca și alte lucrări ale prozei lui Ion Minulescu. Este aici prima lui caracteristică estetică, aplicabilă întregii opere a scriitorului. O a doua o descoperim în permanenta undă de umor, alunecând mai rar aici către satira groasă, caragialescă, și mai des menținându-se, fără inconsecvențe, într-o autoironie bonomă, îngăduitoare.“ Mihai Gafița, scriitor și editor român