Descriere
Publicata initial sub titlul Revolutia Interioara, cartea vorbeste exact despre acest aspect. Continind transcrierea conferintelor tinute de el la inceputul anilor 70 in fata unui grup destul de mic de discipoli, cartea incepe sa vorbeaca despre psihologie exact de acolo de unde a ajuns cu descoperirile stiinta occidentala a psihologiei. Aici apar pentru prima oara traditionalele expresii: Sexul, iubirea rugaciunea: trei pasi catre divin ori Saltul in gol: misterul meditatiei. Osho ne spune inca de la inceput ca procesul natural si automat al evolutiei se sfarseste odata cu omul. Omul este ultimul produs al evolutiei inconstiente. Odata cu el incepe evolutia constienta. Vestea buna este ca fiinta umana poate evolua din punct de vedere spiritual, vestea proasta este ca suntem resposabili pentru evolutia nostra si fiecare alegere pe care o facem (chiar si alegerea de a nu alege nimic) ne apropie sau ne indeparteaza de idealul spiritual catre care aspiram. Iata si un citat semnificativ din aceasta carte superba: Odată cu apariţia omului a luat sfârşit procesul natural, automat al evoluţiei. Omul este produsul ultim al evoluţiei inconştiente. Odată cu el începe evoluţia conştientă. Sunt multe lucruri de care trebuie să ţinem seama. În primul rând, evoluţia inconştientă este mecanică şi naturală. Se întâmplă de la sine. Prin intermediul acestui tip de evoluţie îşi face apariţia conştiinţa. Dar în momentul în care ia naştere conştiinţa, evoluţia inconştientă ia sfârşit, pentru că scopul ei a fost împlinit. Evoluţia inconştientă e necesară doar până în punctul în care ia fiinţă conştiinţa. Omul a devenit conştient. Într-un fel el a transcens natura. Acum natura nu mai poate face nimic; produsul ultim posibil prin intermediul evoluţiei naturale a luat deja fiinţă. Acum omul a căpătat libertatea de a hotărî dacă să evolueze sau nu. În al doilea rând, evoluţia inconştientă este colectivă. Dar din momentul în care evoluţia devine conştientă, ea va fi individuală. Nicio evoluţie colectivă, automată, nu poate merge mai departe de apariţia omului. De aici înainte, procesul evoluţiei nu poate fi decât unul individual. Conştiinţa dă naştere individualităţii. Înainte de apariţia ei nu există individualitate, există doar specia. Câtă vreme evoluţia e încă inconştientă, ea este un proces automat; nu există nicio incertitudine în ceea ce o priveşte. Lucrurile sunt provocate de legea cauzei şi efectului. Existenţa este mecanică şi sigură. Dar odată cu omul, odată cu apariţia conştiinţei îşi face apariţia şi incertitudinea. Acum nimic nu mai e sigur. Evoluţia poate să aibă loc sau poate să nu aibă loc. Potenţialul există, dar alegerea rămâne în întregime în seama fiecărui individ. De aceea este neliniştea un fenomen omenesc. Mai jos de om nu există anxietate, fiindcă nu există posibilitatea de a alege. Totul se întâmplă aşa cum trebuie să se întâmple. Nu există alegere, aşadar nu există nici cel care alege, iar în absenţa alegătorului nu are cum să ia naştere anxietatea. Cine să fie neliniştit? Cine să fie încordat? Odată apărută posibilitatea de a alege, neliniştea îi urmează ca o umbră. Acum totul trebuie să fie rezultat al unei alegeri, totul presupune un efort conştient. Tu eşti singurul responsabil. Dacă greşeşti, greşeşti. E responsabilitatea ta. Dacă reuşeşti, reuşeşti. Iarăşi e responsabilitatea ta. Şi fiecare alegere e definitivă, într-un anume sens. Nu poţi da lucrurile înapoi, nu poţi nici să uiţi, nu poţi să revii asupra alegerii făcute. Alegerea făcută devine destinul tău. Va rămâne cu tine şi va face parte din tine; n-o poţi anula. Dar orice alegere este un joc de zaruri; orice alegere e făcută în întuneric, pentru că nimic nu e sigur. Iată motivul pentru care omul suferă de anxietate. El e neliniştit din prima clipă. Ceea ce-l tulbură – ca să începem cu începutul – este: a fi sau a nu fi? A face sau a nu face? A face asta sau a face cealaltă? E imposibil să nu fie nevoit să aleagă. Dacă dacă nu alegi, înseamnă că ai ales să nu alegi; este tot o alegere. Aşadar eşti nevoit să alegi, nu ai libertatea de a nu alege. Nealegerea reprezintă o responsabilitate la fel de mare ca orice altă alegere. Demnitatea, frumuseţea şi gloria omului sunt date de conştiinţa sa. Dar tot conştiinţa este şi o povară. Gloria şi povara vin împreună din momentul în care ai devenit conştient. Fiecare pas este o mişcare între cele două. Odată cu omul iau naştere alegerea şi individualitatea conştientă. Poţi evolua, dar evoluţia ta va fi rezultatul unei strădanii individuale. Poţi evolua şi deveni un buddha sau poţi să n-o faci. Alegerea e a ta. Există deci două feluri de evoluţie: cea colectivă şi cea individuală, conştientă. Evoluţia implică progres inconştient, colectiv, de aceea ar fi mai nimerit termenul de revoluţie atunci când vorbim despre om. În cazul omului devine posibilă revoluţia. Revoluţia, în sensul pe care-l dau eu acum termenului, înseamnă un efort conştient, individual, îndreptat către evoluţie. Înseamnă efortul de a atinge culmea responsabilităţii individuale. Eşti singurul responsabil de evoluţia ta. De obicei omul încearcă să evite responsabilitatea propriei evoluţii, să scape de responsabilitatea pe care o aduce libertatea de a alege. Există o mare frică de libertate. Atunci când eşti sclav, responsabilitatea pentru viaţa ta nu-ţi revine niciodată ţie; altcineva e cel responsabil. Aşa că, într-un fel, sclavia e foarte confortabilă. Nu ai povara responsabilităţii. Din punctul acesta de vedere, sclavia este o libertate: eliberarea de alegerea conştientă. Din momentul în care devii cu totul liber va trebui să faci alegeri proprii. Nu te mai obligă nimeni să faci ceva anume; ai în faţă toate alternativele. Atunci începe lupta cu mintea. Şi în felul acesta ajunge să-ţi fie frică de libertate. În parte, atracţia pe care o exercită ideologii de genul comunismului şi fascismului vine din faptul că ele oferă oamenilor posibilitatea de a nu-şi asuma libertatea individuală, de a se sustrage responsabilităţii individuale. Povara responsabilităţii îi e luată individului, cea responsabilă fiind acum societatea. Dacă ceva nu merge bine poţi să arăţi cu degetul statul, organizaţia. Omul nu mai e decât parte componentă a structurii colective. Dar anulând libertatea individuală, fascismul şi comunismul anulează şi posibilitatea evoluţiei omeneşti. Este un regres, dat fiind că am ajuns la posibilitatea măreaţă pe care o oferă revoluţia: aceea a transformării totale a fiinţelor omeneşti. Când dăm înapoi în felul acesta, distrugem posibilitatea de a ajunge la realizarea ultimă. Regresăm, redevenim asemenea animalelor. Din punctul meu de vedere, evoluţia poate continua doar ca rezultat al asumării responsabilităţii individuale. Eşti singurul responsabil pentru tine! Responsabilitatea aceasta este o mare binecuvântare, deşi în aparenţă e tocmai invers. Odată cu responsabilitatea individuală vine şi efortul care în ultimă instanţă conduce la conştiinţa neutră. Pentru noi a luat sfârşit vechiul tipar al evoluţiei inconştiente. Te poţi întoarce la el, dar nu poţi rămâne în el. Fiinţa ta se va revolta. Omul a devenit conştient; el trebuie să rămână conştient. Altă cale nu e.
