Principiul de baza al psihoterapiei cognitiv-comportamentale este acela ca starile afective negative, cum ar fi depresia, anxietatea, panica, iritarea, precum si comportamentele dezadaptative au la baza modul distorsionat in care oamenii gandesc despre ei insisi, despre lume, viata si viitor. Aceste idei si credinte eronate se sedimenteaza in timp, independent de nivelul intelectual, si conduc la comportamente autoblocante si autodistructive. Demersul terapeutic pune accentul pe tehnici de restructurare cognitiva si atitudinala, apeland la principiile invatarii pentru a obtine modificari in sfera comportamentului si provocand clientii sa-si dezvolte un mod de gandire mai flexibil si rational. Rezolvarea de probleme reprezinta o latura importanta a tratamentului, insa competentele dobandite sunt utile in variate situatii de viata.
Psihoterapia este limitata in timp, are obiective clar definite, rezultate evidente, de cele mai multe ori posibil de cuantificat. Terapia cognitiv-comportamentala are rezultate eficiente in tulburarile anxioase (anxietate generalizata, atacuri de panica, agorafobie, fobii multiple, fobie sociala), depresive, in tulburarile de stres posttraumatic, in cele cauzate de abuzul de substante, dar si in cazuri mai complexe, cum ar fi, de pilda, tulburarile de personalitate.
Studiile clinice au evidentiat faptul ca terapia cognitiva are si un efect profilactic, inarmand clientul cu tehnici de management al stresului. Psihoterapia cognitiva nu actioneaza numai la nivel superficial pentru reducerea simptomelor, ci si la un nivel mai profund, al schemelor cognitive de baza care reprezinta anumite stiluri de gandire caracteristice clientului. Aceste structuri cognitive prin intermediul carora clientul isi organizeaza experientele de viata poarta denumirea de convingeri de baza si s-au format in copilarie, in urma interactiunilor cu persoanele semnificative. Schemele cognitive includ asa-numitele distorsionari cognitive care determina clientul sa realizeze evaluari cu caracter disfunctional care, la randul lor, genereaza emotii negative si comporta- mente dezadaptative. - Autoarele
Psihoterapia cognitiva este focalizata pe convingerile clientului care pot fi expectatii, evaluari sau atribuiri ale cauzelor sau responsabilitatilor. Odata ce clientul a constientizat continuturile cognitive, acesta este incurajat sa le considere ca pe niste ipoteze de lucru (nu ca pe niste fapte reale) care pot fi adevarate, dar nu in mod obligatoriu adevarate. Considerarea convingerilor ca fiind ipoteze de lucru reprezinta un proces de disociere sau distantare de acestea, fapt ce permite clientului sa le analizeze mai obiectiv, putand sa ajunga la un punct de vedere diferit. Odata cu schimbarea convingerilor disfunctionale si inlocuirea lor cu unele mai realiste se va produce si modificarea in sens pozitiv a starilor afective. - Autoarele
Irina Holdevici este profesor universitar de psihologie si psihoterapie. A publicat peste 100 de studii si peste 20 de carti de specialitate. Detine specializari in psihoterapie, psihopatologie si psihologia sportului. Este psihoterapeut formator in psihoterapie cognitiv-comportamentala si in hipnoza clinica.
Mihaela Negrescu este cadru universitar, doctor in psihologie si sociologie. Este formator si supervizor in psihoterapie cognitiv-comportamentala si detine specializari si in alte scoli de terapie (analitica, hipnoza ericksoniana, NLP).
