Hannah Arendt spune că nu vrea să fie „filosof de profesie”, astfel cum cu ironie vorbea Kant despre gânditorii cu metodă. Șestov vede în Pascal gânditorul suferind, ce își găsește „certitudinea” în suferință și chin. Acestea sunt cele două extreme între care un „pârlit” de gânditor ca mine poate să-și găsească locul. La fel și gândurile cuprinse în această carte. Între o gândire care „cântă de coerență” și una care „geme de durere”, totdeauna am ales profunzimea durerii decât comoditatea coerenței.
Cu un titlu extrem de prietenos, care nu lasă să se deducă din multitudinea și complexitatea problematicilor abordate pe parcursul secțiunilor și capitolelor sale, „Gânduri pe aripi de fluture” este un volum care își propune să disece - și, chiar mai important, să explice, prin exemple de tot felul, de la cele cu aplicabilitate în domeniu până la cele ale căror corespondent se poate găsi în viața de zi cu zi a oricui - noțiuni ce țin de funcționalitatea statului per ansamblu și, mai mult, a acestuia în raport cu politica și politicile, cu dreptul și oamenii - atât ca mulțime de cetățeni, cât și cu referire la individ și la unicitatea acestuia în stat.
Structurarea argumentelor pentru susținerea eficientă și logică a punctelor de vedere trădează pregătirea de specialitate a autorului, căci Mădălin Niculeasa își construiește cu atenție premisele, citează din bibliografia de specialitate și deopotrivă din literatura română și universală (Gabriel Liiceanu și Dostoievski, printre alții) și își conduce cititorul prin cotloanele funcționării unui stat de drept, exemplificând despre ce înseamnă acesta, ce ar trebui să însemne și ce perspective - îmbucurătoare sau nu - prezintă ca opțiune probabilă și posibilă pentru viitor.
Viitor pe care Mădălin Niculeasa nu-l conturează prea luminos în absența unei educații făcute corespunzător, asumat și inteligent, mai ales prin punerea în valoare a calităților, valorilor și vocației. Din problematica educației de la noi, la orice nivel al acesteia ne-am referi, pleacă toate celelalte: de aici rezultă angajați nepricepuți sau dezinteresați, de aici apar situații negative care se propagă până acaparează un domeniu sau o ramură ocupațională, de aici se ajunge iar și iar de unde s-a pornit, fără să avansăm - atât ca individ, cât și ca nație preocupată doar în teorie de bine și licit, de exemplu, așa cum subliniază autorul pe parcursul fiecărui capitol.
Desigur, soluțiile propuse nu sunt vagi, ci detaliate, deși nu acesta constituie obiectul volumului „Gânduri pe aripi de fluture”, însă perspectiva amplă reușește să confere cărții și un iz de manual pentru o lume mai bună, din care să nu lipsească atenția la detaliile care ne-ar face și viața la fel. Cu același accent, extrem de relevant, esențial chiar, pus pe dezvoltarea și armonia care pleacă de la mic la mare, deci de la individ către stat, dar și invers, de la statul care reglementează și pune în aplicare până la cel mai ignorat și uitat dintre cetățenii săi.
„Gânduri pe aripi de fluture” pare o lectură potrivită atât pentru un învățăcel în domeniul științelor juridice, pentru formarea unei imagini de ansamblu, cât și pentru cineva care practică deja una dintre meseriile de sub această umbrelă a Dreptului, pentru aducere-aminte și, de ce nu?, pentru descoperirea unor noi perspective. Totodată, volumul de față are potențialul de a clarifica cel puțin unele aspecte necesare omului obișnuit, în viața sa de zi cu zi. Poate că și acesta și-a pus aceleași probleme, chiar dacă nu formulate în termeni de specialitate, și le poate cuprinde acum mai bine cu mintea, integrându-și răspunsurile de-acum informate în existența pe viitor.
