Lucrarea de fața are, așadar, ca obiect de studiu și de cercetare un element important, indispensabil, al raporturilor juridice de munca/de serviciu: timpul de munca și timpul de odihna.
Raporturile amintite sunt de neconceput in afara celor doua componente de timp. Orice munca subordonata nu poate fi prestata continuu, fara pauze, repausuri și alt timp liber. Ar fi imposibil.
Totodata, fara un program de lucru nu poate exista niciun raport de munca, indiferent de natura lui.
Pentru protecția sanatații și securitații angajaților, timpul de munca trebuie limitat. De aceea, legiuitorul nostru, la fel ca acela internațional și european, stabilește o durata normala a timpului de munca (de 8 ore pe zi și 40 de ore pe saptamana). Doar excepțional poate fi depașita durata de 40 de ore, la 48 de ore pe saptamana.
Insa munca suplimentara este posibila numai in anumite condiții și cu restricții, iar ca regula, cu acordul angajaților.
Din aceleași rațiuni ale protecției persoanei acestora, programul zilnic de 8 ore trebuie fracționat de o pauza pentru masa, iar zilele de sambata, duminica și sarbatori legale sunt zile libere.
Pentru a raspunde interesului angajatorilor, au fost prezentate și explicate aspecte specifice intalnite in practica lor cu privire la repartizarea inegala a timpului de munca, programele individualizate, durata redusa a timpului de munca, la evidența orelor lucrate, inclusiv a celor suplimentare etc. Am raspuns, in același timp, la intrebarile sau problemele puse ori ridicate in cadrul diverselor intalniri cu reprezentați ai angajatorilor și alți specialiști cu ocazia conferințelor sau cursurilor etc. organizate de Uniunea Naționala a Experților in Legislația muncii, de Revista romana de dreptul muncii, de Universitatea Ecologica din București și alte entitați.
Partea a doua a lucrarii este consacrata timpului de odihna.
Ne-am ocupat de evidențierea și prezentarea reglementarilor in materie și am avut in vedere, tratandu-le distinct: pauzele, repausurile, sarbatorile legale, concediul de odihna alte concedii și zile libere, inclusiv concediile pentru incapacitate temporara de munca, de maternitate, de risc maternal, de acomodare etc.
Privind repausul saptamanal, am explicat, in interesul celor interesați, in ce condiții poate fi prestata munca in zilele de sambata și duminica, care este cuantumul sporului, daca se lucreaza 6 zile pe saptamana sau mai mult pana la maximul legal de 14 zile.
Referitor la concediul de odihna am avut in vedere obligațiile angajatorilor legate de programarea colectiva și individuala, efectuarea acestuia, cuantumul și plata indemnizației, rechemarea din concediu. Am precizat totodata, de exemplu, ca perioadele de incapacitate temporara de munca sau de concediu de maternitate se asimileaza cu munca prestata.
Ca urmare, de aceste perioade se va ține seama la acordarea concediului in discuție. Nu se va ține seama insa de concediul pentru creșterea copilului in varsta de 2, respectiv 3 ani.
Deși nu reprezinta, pur și simplu, timp de odihna, ne-am ocupat și de alte concedii, de exemplu cele pentru formarea profesionala cu plata sau fara plata, pentru rezolvarea unor situații personale, cele cuvenite unor categorii distincte de personal (cadre didactice, funcționari publici cu statut special, magistrați etc.), de incapacitate temporara de munca etc.
